Sa va spun cate ceva despre locul in care traiesc...prin harul Lui. Un loc pretios, de care nu m-as desparti cu usurinta...un loc al demonstrarii bunatatii si bogatiei Creatorului...
Dimineata., stând în gradina verde din spate, pot vedea frumuseata unui rasarit perfect din spatele Făgărașilor...un soare ivindu-se nu timid și nici neputincios...ci plin de grandoare și stralucire in ciuda tuturor incercarilor de a fi ascuns de nori negri sau fumurii...mi-l imaginez pe bătrânul și neschimbatul lucitor cum așteaptă cu nerăbdare să-și arunce săgețile arzătoare și pline de lumină dincolo de culmile piscurilor ascuțite și tremurătoar e ale Făgărașilor, lăsând căldura-i să pătrundă in tot orașul plin de freamăt în încercarea trecătorilor de a face încă un pas spre o viață mai bună într-o lume care nu se mai îndreaptă spre mai binele dorit de toți...E o scenă pe care ai vrea s-o încremenești...să prinzi un cadru de neuitat și să faci, măcar pentru un moment, ca timpul să stea în loc și să te bucuri de ceea ce 160.000 de locuitori ai orașului ignoră, distrași fiind de lucruri trecătoare, ca și ei de altfel.
În ciuda ignoranței trecătorilor, soarele își continuă spectacolul spre apus, lăsând uneori, perdeaua fumurie să-i acopere frumuseațea, crezând că măcar așa să fie observat de cineva...prin lipsa lui.
A mai trecut o zi și prezența sa a fost din nou neobservată, dar el...mereu zâmbitorul...oferă chiar și ultimul act al piesei sale sublime prin roșul aprins al apusului strălucirii sale...pentru câteva ceasuri...făcând loc pe scena întunecată a cerului, aștrilor licăritori asemenea unor licurici încremeniți în infinit....cu speranța că poate mâine, la răsărit va fi cineva care să-l aștepte în frumusețea dimineții la începutul spectacolului său necontenit...
Cam asta ignoră zi de zi locuitorii unui oraș plin de bogăție, cultură, frumusețe și totuși...încă în întuneric....Și același lucru îl fac Celui care orchestrează acest spectacol magnific zi de zi pentru ei...trecătorii

hey man....poetic esti:)))) ti'am mai zis'o, din pacate e un adevar dur ce spui, si sa sti ca asta se intampla si in biserica :(
RăspundeţiŞtergere